Mi-am propus sa scriu aceste randuri din dorinta de a impartasii si altor mamici si chiar tatici, experiente si ganduri legate de cea mai grea ,dar minunată, „slujba”, aceea de parinte. Ideea este o urmare a constatărilor vizavi de atitudinile nepotrivite, uneori si a lipsurilor constatate in periplul meu zilnic prin locurile in care zburda voiosi prichindeii de toate varstele.

Specialistii in psihologia copilului au constatat ca multi parinti nu acorda atentia necesara educatiei unui copil. Este adevarat ca a educa un copil este o provocare pentru orice parinte.  Dar parintii trebuie sa raspunda nevoilor copilului, in special celor emotionale. De aceea e important ca acestia sa-i cunoasca trairile, emotiile, sentimentele si felul in care un copil percepe lucrurile. Cu multa rabdare, stradanie si atentie putem sa-i oferim copilului educatia potrivita pentru a creste frumos si fara frustrari ori traume.

Lumea nu este perfecta si nici noi nu putem fi parinţi perfecti. Trebuie sa avem grija insa sa nu transmitem frustrarile si nemultumirile noastre. Defectele noastre trebuie sa fie exemple negative pentru copii nostri iar calitatile sa fie exemple demne de urmat. E absolut necesar sa inlaturam sursa nemultunirilor din viata noastra si sa ne controlam atitudinea. Echilibrul este trasatura perfecta care defineste educatia unui copil.

Nu recurgeti la violenta fizica sau verbala atunci cand incercati sa va educati copii, nu o sa aveti nici un rezultat pozitiv, doar sufererinta copilului care nu intelege de ce nu este perceput asa cum crede el. Ne ajunge violenta de pe strada, de la televizor si din societatea in care traim. Sa contribuim la eradicarea ei prin copii nostrii.

Copilul percepe lumea si lucrurile in felul propriu, potrivit personalitatii sale. Daca a gresit il putem indrepta cu explcatii ferme, concrete si potrivite varstei lui. Poate nu reusim de prima data, dar sa nu ne dam batuti. Cu rabdare si perseverenta ne vom face in cele din urma intelesi iar rasplata pentru stradania si rabdarea noastra va veni cand vor ajunge la maturitate si vorinfrunta viata cu curaj, hotarare si echilibru.  Atunci ne vor face mandrii ca suntem parintii lor si vom constata ca toate eforturile noastre au meritat cu prisosinta.

Share

Citește și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *